Suntem mândri să anunțăm publicarea primei ediții ale revistei Sud-Africane marxiste, intitulată Revolution South Africa (Revoluție Africa de Sud). Dedesubt, publicăm editorialul primei ediții, unde prezentăm nevoia unei mișcări revoluționare, care să fie calea de ieșire din criza capitalismului, și de asemenea nevoia de socialism ca și alternativa maselor Sud-Africane.
Dacă doriți să cumpărați o copie a revistei, vă rugăm să ne trimiteți un email la revolutionpta@gmail.com
Criza capitalismului Sud-African poate fi înfrântă numai de o revoluție socialistă. Singura cale de a scăpa de acest coșmar este de a distruge sistemul pe care l-a creat. Singurul viitor posibil pentru tineret, muncitori și masele oprimate din Africa de Sud este un viitor socialist.
Mitul liberării
Criza capitalismului este foarte acută în Africa de Sud. Majoritatea oamenilor din clasa muncitoare suferă cele mai grave efecte ale acestei crize: șomaj în masă, lipsa unei locuințe decente, educație inadecvată, lipsa de pământ și scăderea rapidă a nivelului de trai. Originea cauzei acestei situații șade în sistemul capitalist, care este incapabil de a dărui până și cea mai mică concesie pentru muncitori.
Democrația formală a fost realizată cu răsturnarea regimului apartheid în 1994. Dar bogăția capitaliștilor a rămas neatinsă. Africa de Sud a rămas o țară capitalistă fermă, condusă de o minoritate de capitaliști, bancheri și multinaționale gigantice. Alături de aceștia, li s-a alăturat o elită lacomă de capitaliști apropiați de ANC și stat.
Criză economică
Politicile capitaliste urmate de guvernul ANC din 1994, împreună cu criza mondială a capitalismului, au dus la o stagnare economică gravă. De fapt, economia nu și-a revenit după accidentul din 2008, fiind acum lovită de efectele dezastruoase ale pandemiei coronavirus. Criza globală devastează în continuare economia.
Produsul intern brut (PIB) al Africii de Sud a crescut cu 0,2% în 2019, comparativ cu 0,8% în 2018. FMI-ul prezice că o să scadă la 5,8% în 2020 din cauza izbucnirii pandemiei. Trezoreria Națională prezice o contracție de 7,2%. OECD se așteaptă la 8%. Între timp, banca centrală consideră că PIB-ul a scăzut cu 32,6% anual, în ultimul trimestru. Adevărul este că nimeni nu știe cu adevărat situația adevărată. Daunele economice totale cauzate de COVID-19 vor fi clare doar după câteva luni, sau poate chiar după câțiva ani.
Criza economiei are un impact catastrofal asupra nivelului de trai. Muncitorii sunt acum într-o poziție mai proastă decât acum 10 ani. Șomajul real este de 10,2 milioane de oameni. Aici trebuie adăugate și milioanele de locuri de muncă pierdute în timpul pandemiei. Muncitorii au fost devastați atunci când 3 milioane dintre aceștia și-au pierdut locurile de muncă peste noapte. Șomajul în rândul tinerilor este cel mai mare din lume.
Nivelul de șomaj pentru tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani se află la 59%. Peste 8 milioane din cei 20,5 milioane de tineri din țară nu au nici un loc de muncă și nu sunt nici în învățământ. O generație întreagă a crescut în această realitate.
Impactul social
Impactul social al crizei a ajuns la noi extreme. Este destul să menționăm criza violenței împotriva femeilor pentru a înțelege cât de profundă este aceasta. În Africa de Sud astăzi, numărul femeilor ucise de partenerii sau soții lor este de cinci ori mai mare decât media mondială. Dacă sănătatea oricărei societăți poate fi măsurată prin modul în care sunt tratate femeile, copiii și bătrânii, atunci societatea sud-africană se află într-o stare extraordinar de proastă. Din nou, cauza principală a acestei crize sociale este sistemul capitalist care a sfâșiat țesătura socială, a dezrădăcinat milioane de oameni și a perturbat viața socială.
Africa de Sud este una dintre cele mai inegale societăți din lume, atât în ceea ce privește veniturile, cât și bogăția. Dacă ne uităm la venituri, putem observa că 1% din societate obține 20% din toate veniturile, în timp ce 10% din cei mai bogați obțin 65% la sută din toate veniturile. Salariile reale a 10% din cei mai săraci s-au micșorat cu 25% între 2011 și 2015. În schimb, veniturile a 2% din cei mai bogați au crescut cu 15% în aceeași perioadă. Între timp, 1% din cei mai bogați au primit o creștere a veniturilor cu 48%.
Directorii nu obțin venituri doar din salarii, ci și din acțiuni. Mai mult, inegalitatea bogăției din Africa de Sud este uluitoare. 1% din cei mai bogați dețin 67% din toate bogățiile, unde 10% din cei mai bogați dețin 93%, în timp ce restul populației de 90% deține numai un procent slab de 7% din bogăție.
Africa de Sud are o economie bine dezvoltată și o infrastructură avansată. Fiind unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de aur, platină și alte resurse naturale; deținând de asemenea și sectoare de producție, financiare, energie și comunicații bine stabilite.
În ciuda acestui fapt, majoritatea oamenilor duc o existență precară. Jumătate din populație trăiește în sărăcie. Hrănirea unei singure persoane timp de o lună costă între 530 și 670 de rand. O alocație pentru hrănirea copilului de 440 de rand pe lună nu este suficientă pentru a satisface nevoile nutriționale ale unui copil, în timp ce o pensie de 1860 de rand nu reprezintă ceea ce este necesar pentru a acoperi costurile de întreținere a unei familii. Aceasta este situația cu privire la produsele alimentare, înainte de a lua în considerare costurile de transport, chirie, electricitate, educație, îmbrăcăminte, etc. Salariul minim lunar de 3500 de rand este aproape jumătate din suma necesară pentru a acoperi costurile de bază ale unei gospodării timp de o lună.
Liderii rețin mișcarea maselor
Masele sud-africane au o istorie mândră de zbatere militantă. Acestea au ieșit constant să-și schimbe situația, însă conducerea ANC și SACP s-a agățat de sistemul capitalist și au apărat violența continuă a acestuia împotriva maselor. La fiecare etapă, aceștia au reținut energia revoluționară enormă a maselor la pământ, în așa fel încât înainte ca socialismul să poată fi obținut, trebuie să rezolvăm problemele „imediate” precum rasismul, sărăcia, șomajul etc.
Dacă sistemul capitalist ar putea exista fără rasism, sărăcie și șomaj, atunci de ce să ne deranjăm să luptăm pentru socialism? Dacă sistemul ar putea satisface nevoile de bază ale maselor, atunci de ce să ne deranjăm să îl răsturnăm? Marxiștii susțin fiecare luptă a muncitorilor și a săracilor împotriva sărăciei, mizeriei, rasismului și oprimării. Dar vrem să clarificăm că acestea sunt componente inerente ale sistemului capitalist. Singura modalitate de a rezolva aceste probleme este prin înlăturarea limitelor înguste ale sistemului capitalist. Sub capitalism, orice victorie pe care o obține clasa muncitoare poate fi doar temporară și va fi subminată de către capitaliști, care controlează statul și economia.
Începând cu anii 1950, ANC-ul a deținut un monopol al sprijinului din partea maselor muncitoare negre. Acum, la câteva decenii după ce a câștigat alegerile din 1994, fosta mișcare de eliberare se confruntă cu o criză ruinătoare. Prăbușirea autorității sale morale, după ani de scandaluri de corupție și atacuri asupra clasei muncitoare, este rezultatul final al guvernării capitaliste. Există contradicții de clasă imense în cadrul partidului. În timp ce conducerea ANC s-a alăturat rândurilor clasei conducătoare, trăind vieți fastuoase și jefuind în mod sălbatic, condițiile maselor muncitoare, pentru care partidul i-a servit drept un vehicul politic tradițional, ori au stagnat ori s-au înrăutățit.
Criza din partid arată că interesele acestor două forțe nu pot fi reconciliate. Contradicțiile de clasă distrug partidul. Problema este că nu există încă un partid revoluționar autentic în Africa de Sud care să poată scoate clasa muncitoare și pe cei oprimați din acest bucluc. Construirea unei astfel de tendințe revoluționare este cea mai urgentă sarcină cu care se confruntă astăzi clasa muncitoare și tinerii revoluționari din Africa de Sud.
Nu există viitor sub capitalism, să luptăm pentru socialism!
Trăim într-o perioadă de mare instabilitate, incertitudine și turbulență pe scală globală. Criza organică a capitalismului are un impact devastator asupra vieții a milioane de oameni obișnuiți din clasa muncitoare. Capitalismul trece prin cea mai profundă criză văzută vreodată, lăsând în urma sa numai distrugere.
Aceasta este o perioadă care va fi caracterizată de războaie, revoluții și contrarevoluții. Este o perioadă de luptă de clasă care va avea loc la un nivel mult mai înalt decât orice am văzut până acum. Evenimentele se mișcă la o viteză de rupere. Vor fi schimbări bruște de situație. Turbulența și instabilitatea sunt la ordinea zilei. Pe scurt, suntem în mijlocul celei mai tumultoase perioade din istoria luptei de clasă. Nu există „întoarcere” la perioada anterioară, așa cum doresc unii. Vechiul „normal” a dispărut și am intrat într-un „nou normal”.
Motivul fundamental al acestui fapt este că sistemul capitalist a ajuns la o fundătură. După cum a explicat Marx, odată ce un sistem social nu mai poate dezvolta forțele productive așa cum a făcut-o adineaori, acel sistem intră într-o criză revoluționară, care fie duce la răsturnarea sa, fie la ruinarea totală a acelei societăți. Există două drumuri cu care se confruntă omenirea: revoluție socialistă sau barbarism.
Sistemul capitalist este în totalitate incapabil să ofere oamenilor un nivel de trai decent. Este un sistem monstruos și opresiv care îmbogățește o mică minoritate de capitaliști și zdrobește majoritatea oamenilor de rând. Singura cale înainte pentru clasa muncitoare și pentru cei oprimați este răsturnarea acestui sistem. Avem nevoie de o revoluție!
Dacă sunteți de acord cu noi, considerați alăturarea la Revoluție Africa de Sud (Revolution South Africa) și Tendința Marxistă Internațională!